Asociația noastră a fost înființată acum multă vreme de o bună prietenă, o persoană generoasă de care îmi amintesc cu mult drag. Acum, după 5 ani de pauză în activitatea asociației, români, finlandezi și francezi, vreo 20 de capete luminate, ne-am întâlnit la o brioșă și am pus țara la cale. Raluca ne-a bătătorit calea administrativă, iar entuziasmul molipsitor al tuturor a făcut posibilă organizarea noastră într-un timp record!

Gata, avem asociație, ce facem cu ea? Și ideile au început să dea năvală, provocarea e acum să alegem dintre ele. În mare știm ce vrem să facem: să promovăm limba română și imaginea României vesele și primitoare, să facem cunoscută cultura română în Finlanda și bineînțeles, pe cea finladeză românilor, să ne bucurăm împreună de tot ce ne aproprie sau ne diferențiază.

Deci repede repede primul eveniment, un atelier de Mărțișor. Unde, cum, cu cine? Centrul internațional al asociațiilor din Tampere ne-a dat o cheie înainte chiar să fim acceptați oficial ca membri, o româncă, o finlandeză și o franțuzoaică s-au apucat de cercetare să vedem ce modele de mărțișoare propunem, eu m-am apucat de organizat contul nostru de gmail și de făcut publicitate. Totul merge ca pe roate! La un moment dat se creează panică când le anunț pe Doina și pe Anne că o să avem în jur de 30 de participanți. Cum?? Așa mulți???

Și a venit și ziua cu pricina, participanți au fost peste 40 (de șase naționalități) iar mărțișoarele au fost meșteșugite în cele mai prielnice condiții.

Puncte marcante ale evenimentului:

• Doina primește prin poștă șnururi autentice de mărțișoare din patria mamă. De asemenea, înainte de eveniment, petrece 4 ore (absolut neplictisitoare) tăind fâșii de cartoane;
• Meeri ne aduce o plăcintă delicioasă și trei băieți unul și unul;
• Vlad își dă la iveală un talent de care eu nu luasem cunoștință până la momentul respectiv și se apucă (cu o grație naturală) să confecționeze mărțișoare la comandă pentru doamnele prezente;
• Erika rupe tăcerea de pe foaia de hârtie dedicată colectării noilor adeziuni, și devine membră. Alte două persoane îi urmeză exemplul, uraa!!
• Anne nu are timp nici să respire, îndrumă, lipește, taie și învârtește la masa ei de lucru necontenit. Dar până la urmă își găsește o clipă de răgaz pe care o exploateză cu eficiență finlandeză: își află în Ada un partener pentru un tandem lingvistic – adică o să se întâlnească amândouă de acum înainte să-și exerseze româna, respectiv finlandeza. Bravo, Anne și Ada, mult succes!
• Veli-Pekka face lucru manual după o pauză de 20 de ani, zice el. Are emoții dar rezultatele sunt remarcabile.
• Avadora vine spre sfârșit și arborează în piept cu mândrie nedisimulată mărțișorul creat de fiica ei;

• Chi nu face mărțișoare, și-a luat în serios misiunea să ne tragă în poze;
• Diana este inspirată de metodele de lucru. Deși nu este încă trecut în planul de lecție, în curând și la grădinița engleză din Tampere copiii vor confecționa mărțișoare! Iar părinții lor vor fi foarte mulțumiți.
• Mulți participanți dau dovadă de lăudăroșenie și umplu Facebookul cu poze imediat ce termină de făcut mărțișoarele.

Una peste alta și toate laolaltă am început cu dreptul zic.