Ajunsărăm și la al doilea eveniment. Eu, de formație ușor neîndemânatecă la lucrul de mână, sunt încă copleșită de realizările de la atelierul de mărțișoare. Deci ce avem acum în program?

Raluca, Carina și Iolanda ne propun să vopsim ouă cu foi de ceapă după moda românească, să le pictăm după moda finlandeză, să facem iepurași de carton, poșetuțe numite sugestiv Puișor și felicitări în multe forme și variațiuni. A, da, era să uit, și să mâncăm cozonac, bineînțeles. Pentru cei ce postesc se va servi fasole. Bătută, frecată, făcăluită, cum vreți să-i ziceți voi. Soacra mea le zice icre de fasole, rețeta e de la ea, și cum e singura pe care am cerut-o vreodată (de la soacră), trebuie să înțelegeți că fasolea asta nu e chiar orișice! Biscuiței, cafeluțe, ceiuțe și suculețe sunt și ele prezente în tratație. (Ultima propoziție e cu dedicație pentru Marika, căreia i-au căzut cu tronc diminutivele românești!).

O altă atracție, scrupulos pregătită de Oana+Doina & Co., este tombola de Paște, unde toată lumea câștigă (da, ăsta e pricipiul nostru!), iar obiectul vedetă e o strachină de Horezu.

De data asta știam că participanți o să fie peste 40 (și îi așteptam cu drag!), ce nu știam e că una dintre organizatoare, draga de Carina, o să se îmbolvăvească chiar în dimineața respectivă. Voce nu mai avea deloc, comunica cu Raluca prin SMS-uri… Dar Tero a salvat situația și ne-a adus toate materialele pregătite de Carina cu talent și meticulozitate.

Culese de la șezătoare:

• Talentul Elinei la pictat pe ouă mă lasă înmărmurită; de asemenea destoinicia Larei la făcut felicitări;
• Poșetuțele Puișor ies trăznet! Nu vă mai zic cât de frumușele mi s-au părut, mă știți deja cred: obiectele făcute de mână mi se par de-a dreptul miraculoase! Participanții se întreg în meșteșug, iar artefactele rezultate sunt care de care mai interesante;

• Cozonacul e delicios;

• Florin le aduce finlandezilor materiale cu tradițiile românești de Paște iar celorlalți Puhutaan suomea. Le primim pe toate cu plăcere;
• Când începe acțiunea tombola toți copiii se strâng buluc nerăbdători. Nu par să vrea strachina. A doua zi Luca îmi spune că Oana e cea mai bună cameră. Mă uit confuză, dar până la urmă mă dumiresc: cameră de supraveghere vrea să zică. Se pare că Oana a apărat cu vitejie ciocolata (frumos expusă cu mult înainte de tragerea la sorți) de hoardele care-i puseseră gând rău.

• Ouăle vopsite în foi de ceapă, cu modele de mărar și pătrunjel (mda, de la magazin, că afără nu crescuse încă nicio plantă) stârnesc entuziasmul și admirația sinceră a tuturor. Și nu, eu nu rămân de data asta înmărmurită, cu procesul ăsta de fabricație eram familiară. Gwénola are ouăle respective și acum acasă, ca decorații. Iar Kristiina a repetat experiența și mai târziu cu mult succes (conform poze pe Facebook).

• Supriza serii sunt oaspeții care ne vin de la capitală, daaaa, tocmai de la Helsinki, de la Project4Romania. Ei sunt inimoși și foarte pricepuți, iar noi bucuroși tare de compania lor.

Cu pregătirile de Paște făcute temeinic, ne declarăm mulțumiți și așteptăm cu interes următorul eveniment!