De data asta are cuvântul mama mea, Anja Haapanen, membră a asociației noastre și studentă la cursul de limba română. Profesoara noastră de română spune că Anja are întotdeauna întrebări foarte bune la curs, dar acum ea nu întreabă, ci ne răspunde.

Carina: Cum și de ce ai început să studiezi limba română?

Anja: În anul 1974 am făcut împreună cu familia o călătorie de 3 săptămâni în România, la stațiunea balneo-climaterică Călimănești. Pe parcursul șederii ne-am bucurat de băile termale ale stațiunii și bineînțeles de Gerovital. Ne-am împrietenit cu mulți români, și cum nu toți vorbeau engleză, am vrut să studiez eu însămi română pentru a putea ține legătura cu ei. Limba română mi s-a părut surprinzător de familiară încă de la început, pentru că seamănă cu latina, pe care o studiasem deja în liceu. În acel timp în Finlanda nu se găseau niciun fel de manuale sau dicționare pentru limba română, dar am găsit la bibliotecă întregistrări în română, și așa am început. Următoarele noastre călătorii în România au fost în 1976, 1978, 1979 și 1983, când existau încă zboruri directe între Finlanda și România. În 2000 am studiat română la Sampola cu Ileana Pälli, iar acum, de 7 ani studiez la Universitatea Populară Ahjola cu Elenn Știrbu. La cursul de limba română avem întotdeauna o atmosferă destinsă, veselă și inspirantă. Pentru mine este punctul culminant al săptămânii iar efectul învigorant durează mult timp.

C: În ce regiuni din România ai călătorit?

A: În anul 1974 ne-am petrecut vacanța la Călimănești, aproape de Râmnicu Vâlcea și am făcut excursii cu autocarul în împrejurimi și în câteva orașe mai mari: Sighișoara, Horezu, Brașov, Sibiu, Poiana Brașov… În anul 1976 am fost la Băile Felix. În 1978 am călătorit la Băile Herculane, de unde am închiriat o mașină și am condus toată noaptea spre Călimănești, unde locuiesc prietenii noștri. În vara următoare am zburat la Constanța și am luat în primire o mașină pentru o săptămână cu care am ajuns din nou la Călimănești, trecând prin Ploiești și Sinaia. Pe parcursul călătoriei am văzut printre altele și castelele Bran și Peleș, dar din păcate numai pe dinafară, căci pe vremea aceea nu erau deschise publicului. La întoarcere am mers prin București la Mamaia, unde ne-am bucurat de litoralul românesc pentru o săptămână. Apoi, în 1983 am petrecut două săptămâni pe malul Mării Negre, la Mangalia și Neptun.

C: Ce ți-a trezit cel mai mult interesul în România?

A: M-am îndrăgostit total de țară, de natura incredibil de frumoasă, de oamenii prietenoși și spontani. Ne-am făcut mulți prieteni cu care am ținut legătura, la început prin scrisori și telefon, în prezent cel mai des prin email și Skype.

C: Care sunt după părerea ta cele mai bune lucruri în România?

A: Atât autenticitatea oamenilor, prietenia și ospitalitatea lor, cât și natura spectaculoasă, clima, mănăstirile magnifice și secolele de patrimoniu cultural.

C: Ce loc din România e preferatul tău și de ce?

A: Calimănești - Râmnicu Valcea. Acolo în afară de prietenii noștri dragi atracțiile naturale sunt valea Oltului și minunații Carpați.

C: Cea mai frumoasă amintire din România?

A: Vizitele acasă la prietenii noștri din satul Bogdănești, scăldatul în Olt și prânzurile lungi la o masă mare sub părul din grădina prietenilor.

C: Care este mâncarea ta românească favorită? Dar băutura?

A: Mămăliga, sarmalele și vinul roșu de casă.

C: Care este după tine cel mai frumos cuvânt românesc?

A: Prietenie.

Traducere din finlandeză Elenn Grațiela Știrbu.